* *
*
Grâul visând în tenebre fecunde
Precum
Vestale stârnite de patimă sacră
Poartă pe umeri eroic
Întregul pământ
Simt dealul cuprins de regrete târzii
Când regele zilei păşeşte tăcut
Dar profetic
Prin vasta câmpie de maci efemeri
În partea cealaltă a lumii
Pe retină duios mă sărută o stea
Gălăgios pulsatilă
De parcă ar fi
Conectată la inima mea
1 Response to “(Grâul visând în tenebre fecunde) – Poeme de Ovidiu Băjan”