* *
*
Îmi iau uneori craniul
Această inutilă victorie
Şi îl aşez în mijlocul străzii
Apoi invit politicos trecătorii
Să-i ardă în funte câte-un şut violent
– ce fericire să ai pe umeri
o minge de fotbal-
dar ei se mulţumesc să treacă
mai departe
râzând
şoptindu-şi complici
e nebun.
1 Response to “(Îmi iau uneori craniul) – Poeme de Ovidiu Băjan”